Ne-am întors dintr-o tură care a fost mai mult decât mers pe munte – a fost verticalitate, adrenalină și expunere. A fost Via Ferrata. Unde poți găsi trasee mai frumoase dacă nu în Dolomiți, locul în care s-a inventat noțiunea de Via Ferrata – acele rute alpine echipate cu cabluri, scări și prize metalice, care ne oferă acces în siguranță spre creste amețitoare și priveliști de vis?
Am combinat adrenalina cu peisaje de poveste, urcând pe stâncă, într-un cadru natural impresionant.
A fost genul de tură în care îți simți respirația mai scurtă – uneori de la efort, alteori de la priveliști. Și când se lasă seara, oboseala se așază frumos, alături de satisfacția unei zile trăite intens.
Hai să-ți povestim cum a fost, zi cu zi.
🏔️ Dolomiți in 5 zile – Via Ferrata & vârfuri legendare 🧗♂️
Trasee de dificultate ridicată
Sas de Stria – Pisciadù (Brigada Cadore) – Tofana – Giuseppe di Olivieri (Punta Anna) – Cesare Piazzeta – Lago di Santa Croce
🔹 Descriere generală
Pentru cei aventuroși, am ales unele dintre cele mai spectaculoase trasee de Via Ferrata din Dolomiți, cu secțiuni tehnice și expuse, unde adrenalina și peisajele alpine se împletesc într-o experiență de neuitat. Accentul a fost pus pe aventură, testarea curajului si depășirea limitelor.
🗓️ Ziua 1 – Trekking Sas de Stria
Un traseu de trekking ușor, ideal pentru acomodarea și cunoașterea participanților, cu priveliști superbe spre Passo Falzarego și Lagazuoi. Traseul urmează liniile de front din Primul Război Mondial, cu tranșee, tuneluri și poziții de luptă săpate în stâncă. Am ajuns înainte de apusul soarelui si ne-am bucurat de o lumină caldă și creste care ardeau în nuanțe de aur și portocaliu.
⏱️ Durată: ~2 ore (tur-retur)
💪 Dificultate: ușoară
🔝 Altitudine max.: 2.477 m
Preluarea de la aeroport s-a făcut în a 2-a parte a zilei. Cei care au ales să vină la Treviso cu zborul de dimineață au avut timp să se plimbe prin oraș.
🗓️ Ziua 2 – Via Ferrata Brigata Tridentina Pisciadù (Brigata Cadore) – unul dintre cele mai populare și fotogenice trasee din Dolomiți, cu prize naturale, pod suspendat spectaculos și final la Refugiul Pisciadù, pe malul unui lac glaciar. Aici ne-am încântat papilele gustative cu un ștrudel și un pahar de prosecco. Urcarea pe vârf a rămas pentru data viitoare, întrucât după-amiază erau anunțate ploi.
A fost o tură de început, de descoperire a abilităților noastre. Și chiar dacă traseul nu a fost cel mai greu, a fost exact ce aveam nevoie: un test autentic, o doză bună de energie, încalzirea pentru ce va urma.
Participanții la tură au avut parte de un curs de instructaj susținut de ghid, în care li s-a explicat pas cu pas folosirea corectă a echipamentului, de la montarea corectă a hamului, până la schimbarea în siguranță a carabinierelor pe cablu.
⏱️ Durată: 5 ore (approach, via ferrata și coborâre)
💪 Dificultate: medie
🗓️ Ziua 3 – Tofana – Giuseppe di Olivieri – Punta Anna
Una dintre cele mai impresionante rute spre un vârf dolomitic de peste 3.200 m. Combină secțiuni verticale, poteci suspendate și pasaje expuse, cu peisaje alpine. Coborârea începe abrupt și implică o secțiune lungă prin grohotiș instabil – solicitantă și tehnic neplăcută în condiții proaste. Experiența și atenția sunt esențiale.
Am pășit cu grijă printr-un ocean de grohotiș – pietre cenușii, care alunecau sub bocanci și păreau desprinse dintr-o lume care nu mai cunoaște verdele.Totul în jur pare ireal.
Cerul se închide treptat, norii se strâng amenințători deasupra crestelor, semn clar că ploaia nu e departe. Aerul devine rece, fiecare pas pe grohotișul instabil pare o cursă contra timpului.
Norocul a fost de partea noastră, am reușit să ieșim din zona de grohotiș înainte să cadă primele picături de ploaie. Ultimele minute spre mașină le-am facut prin ploaie – o ploaie liniștită, care părea să spele nu doar poteca, ci și gândurile. Muntele are un alt farmec pe ploaie.
⏱️ Durată: 5-6 ore (approach, via ferrata și coborâre)
💪 Dificultate: ridicată
🗓️ Ziua 4 – Via Ferrata Cesare Piazzetta – Piz Boè (3.152 m)
Cel mai dificil traseu din tură, destinat celor cu experiență. Urcarea începe abrupt și rămâne așa până aproape de final. Nu există “încălzire”, nu există pauze – doar stâncă verticală, prize scurte și cabluri bine tensionate care au fost singurul sprijin real în multe porțiuni. Traseul cere forță în brațe, rezistență, dar mai ales stăpânire de sine. Expunerea este constantă, iar senzația de „gol sub picioare” ne-a însoțit la fiecare pas. Finalul este grandios: Piz Boè, cu panorame complete asupra Dolomiților.
Ne-am simțit provocați de dificultatea traseului și fascinați, în același timp, de frumusețea peisajului. Sufeream, dar cu zâmbetul larg pe față. Sus, la capătul cablului, priveliștea asupra masivului Sella și a văilor din jur a făcut ca tot efortul să merite din plin. O via ferrata pe care cu siguranță nu o vom uita prea curând.
Am parcurs traseul de approach către stâncă într-o liniște profundă. Participanții au fost tăcuți, fiecare cu gândurile lui. A fost nerăbdare, dar și teamă.
Am simțit cum adrenalina începe să curgă încă din clipa în care ne-am pus hamul. Am așteptat să pornească cei care ajunseseră înaintea noastră, le-am studiat mișcările, am făcut o scurtă recapitulare a regulilor de siguranță, am respirat adânc și am intrat pe traseu.
După porțiunea finală de urcare, am ajuns pe platou la Refugiul Capanna Piz Fassa. A fost momentul perfect pentru o pauză binemeritată. Ne-am așezat la soare, cu o gustare în față, un prosecco și priveliștea amețitoare asupra masivului Sella și Marmolada în fundal. Pe fața tuturor se putea citi încântarea.
⏱️ Durată: 5-6 ore
💪 Dificultate: ridicată
🔝 Altitudine max.: 3.152 m
Recomandat: doar pentru persoane cu experiență în via ferrata
🗓️ Ziua 5 – Lago di Santa Croce – un lac alpin cu ape limpezi, înconjurat de munți, perfect pentru relaxarea de care aveam nevoie după 4 zilele intense de Via Ferrata. După amiază, am ajuns în Treviso pentru zborul de întoarcere.
